țărcălat¹ sn [At: (a. 1675), GCR. I, 217/11 / V: țerc~ / Pl: ~e / E: mg cirkálat] 1 (Trs; înv) Verificare ecleziastică făcută prin deplasare la fața locului. 2 (Trs; înv; îf țercălat) Dare, constând în cereale, mai ales grâu sau ovăz, pe care o adunau preoții pentru a o da vicarului sau protopopului.