Spânzurătoarea

imagini © dexonline.ro

Definiții

GRAFÍT s. n. Carbon natural aproape pur, cristalizat în sistemul hexagonal, de culoare cenușie-neagră și cu luciu metalic, având numeroase utilizări în industrie. – Din fr. graphite.

GRAFÍT s. n. Carbon natural aproape pur, cristalizat în sistemul hexagonal, de culoare cenușie-neagră și cu luciu metalic, având numeroase folosiri în industrie. – Din fr. graphite.

GRAFÍT s. n. Carbon natural aproape pur, de culoare neagră, cu luciu metalic, din care se fac electrozi pentru metalurgie și industria chimică, creioane, creuzete refractare etc.; plombagină. Creion de grafit.

grafít (mineral) s. n.

grafít (mineral.) s. n.

GRAFÍT s. (MIN.) plombagină.

GRAFÍT s.n. Carbon natural (în stare aproape pură) de culoare cenușie-închisă, cu luciu metalic, folosit la fabricarea minelor de creion, a creuzetelor refractare etc. [Pl. -turi, -te. / < fr. graphite].

GRAFÍT s. n. carbon natural de culoare cenușiu-închis, cu luciu metalic, folosit la fabricarea minelor de creion, a creuzetelor refractare, ca lubrifiant, anticoroziv etc. (< fr. graphite)

GRAFÍT n. Varietate de carbon cristalizat, de culoare cenușie-neagră, cu luciu metalic, având diverse întrebuințări în industrie. /<fr. graphite

grafit n. 1. mineraiu format din carbon pur, din care se fac creioane; 2. vopsea pentru mașină.

1) *grafít n., pl. e și urĭ (it. graffito). Un fel de pictură murală lucrată în clar-obscur saŭ inscripțiune pe un zid.

2) *grafít n., pl. urĭ (fr. graphite, m., d. it. grafite, f., d. vgr. graphis, creĭon, grápho, scriŭ). Min. Carbură minerală unsuroasă, care se întrebuințează la făcut creĭoane. (Se numește și plumbágine).