Spânzurătoarea

imagini © dexonline.ro

SFRIJÍ, sfrijesc, vb. IV. Refl. A-și pierde vlaga; a deveni zbârcit, uscat; a slăbi, a se usca, a se jigări. – Et. nec.

SFRIJÍ, sfrijesc, vb. IV. Refl. A-și pierde vlaga; a deveni zbârcit, uscat; a slăbi, a se usca, a se jigări. – Et. nec.

SFRIJÍ, sfrijesc, vb. IV. Refl. A slăbi, a deveni zbîrcit, uscat; a se jigări. Martorii lui să se sfrijească, La judecători în divan să se risipească. MAT. FOLK. 666.

!sfrijí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se sfrijéște, imperf. 3 sg. se sfrijeá; conj. prez. 3 să se sfrijeáscă

sfrijí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sfrijésc, imperf. 3 sg. sfrijeá; conj. prez. 3 sg. și pl. sfrijeáscă

SFRIJÍ vb. a se chirci, a degenera, a se închirci, a se pipernici, a se zgârci, (înv. și reg.) a scădea, (reg.) a se izini, a se șiștăvi, (prin Ban.) a se micicula, (Mold. și Bucov.) a se prizări, (prin Olt.) a se târcăvi. (Planta s-a ~.)

SFRIJÍ vb. v. slăbi.

A SE SFRIJÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre plante) A-și pierde vlaga, zbârcindu-se. 2) (despre ființe) A slăbi foarte tare; a se jigări. /Orig. nec.

sfrejésc și sfri- v. tr. (d. vrej saŭ vsl. sŭvrezitĭ). Iron. Daŭ un aspect bolnăvicĭos orĭ bătrîncios: sărăcia l-a sfrijit. V. refl. Odîrnesc, mă urîțesc de boală, de bătrîneță. Adj. și s. Un sfrijit ! V. decrepit.