Spânzurătoarea

imagini © dexonline.ro

RĂMÁS2, -Ă, rămași, -se, adj. 1. Care se găsește în locul unde a fost mai înainte (după ce alții au plecat, au murit); lăsat în urmă, părăsit. [Împăratul] mergea în război cu inima neîmblînzită, și împărăteasa, rămasă singură, plîngea cu lăcrămi de văduvie singurătatea ei. EMINESCU, N. 3. Badiul meu slăbea, cădea, Turcii rămași mi-l prindea. ALECSANDRI, P. P. 125. ◊ Expr. Rămas de capul meu (al tău, al lui etc.) = ajuns liber, fără supraveghere; fără constrîngere. Vezi că el nu făcu ca acei tineri, rămași de capul lor, care se aruncă în valurile lumii, așa orbește; ci se socoti cum ar face el să apuce o cale bună. ISPIRESCU, U. 21. (Popular) Rămas de cineva (care-l ocrotea, sprijinea) = lipsit de ocrotire, fără sprijinitor. Nepoată ți-e ? Și-a arătat Spre fată.Cresc copii și eu. E mă-sa colo-n sat. Dar e rămasă de bărbat Și-i tînără, și-i greu ! COȘBUC, P. I 230. Această maștie ținea foarte rău pe băieții cei rămași de maică. SBIERA, P. 169. Fată rămasă = fată bătrînă. Pentr-o țîr’ de loc de casă, Nu iau fata cea rămasă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 436. 2. Care prisosește (după ce restul a fost consumat). Boii tăi... vinde-i și cumpără alții mai mici și mai ieftini; iar cu banii rămași cumpărâ-ți și un car. CREANGĂ, P. 39. 3. Care se găsește în starea de mai înainte. Numai eu, rămas același, Bat mereu același drum. EMINESCU, O. I 112. 4. Care a supraviețuit timpului, și-a păstrat ființa, existența; care datează (din... sau de la... ). Un turn din zile vechi rămas. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 42. Deocamdată prind ei a căuta prin alte chilii; într-una aflară arme fel de fel, rămase de la moși-strămoși. RETEGANUL, P. II 4. Preot rămas din a vechimii zile, San Marc sinistru miezul nopții bate. EMINESCU, O. I 202. 5. (Învechit, în expr.) A se da rămas = a pierde o cauză, un proces, un rămășag; a se da bătut. Boierul, vezi, nu voia să se dea rămas. ISPIRESCU, L. 179.

Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

!bun-rămás (adio) s. n.

Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RĂMÁS2 ~să (~și, ~se) v. A RĂMÂNE~ de capul meu (al tău, al lui etc.) rămas fără supraveghere; lăsat să acționeze după plac. Fată ~să fată înaintată în ani și nemăritată. /v. a rămâne

Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

rămas a. învins: a se da rămas. ║ n. 1. acțiunea de a rămânea: rămas bun, adio ! 2. rezultatul ei: rămășiță.

Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

rămî́n, și rămî́ĭ, -más, a -mîneá v. intr. (lat. re-manére, a rămînea; it. rimanére, pv. remaner, remanre, romanre, sp. pg. remanecer. Se conj. ca mîn 2). Staŭ loculuĭ, nu părăsesc locu: noĭ am plecat, ĭar el a rămas acolo. Fig. Nu maĭ evoluez, nu mă maĭ schimb (în bine orĭ în răŭ): ĭa [!] a rămas tot frumoasă, el a rămas tot sărac. Exist, subsist, maĭ sînt: din vechea cetate n´a maĭ rămas de cît [!] o ruină, din franc a maĭ rămas 10 banĭ de dat. Durez, mă înfig în stimă orĭ în amintire: o vorbă, o carte care va rămînea. Maĭ este ca recurs orĭ ca pedică [!] orĭ de făcut (de executat): nu mĭ-a rămas de cît [!] să emigrez, nu mĭ-a maĭ rămas de cît să scriŭ și foaĭa asta, rămîne acuma să stabilim condițiunile. Rămîn stăpîn pe ceva, rămîn ultimu stăpînitor. Rămîn păgubaș (saŭ: de pagubă), mă aleg cu paguba; rămîn buzat (saŭ: mufluz), nu obțin ceĭa ce speram. Rămîn înapoĭ, nu maĭ înaintez cînd alțiĭ înaintează, nu evoluez: un popor rămas înapoĭ, a rămînea pe cîmpu de bătălie (saŭ: pe teren), a rămînea mort în luptă. V. tr. Întrec, las în urmă, am superioritate, înving: am pus rămășag cu el pe un franc și l-am rămas, s´a luat la trîntă și l-a rămas. – Și a rămîne, maĭ ales în ziare.

Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink