ȚÎNȚĂRIME s. f. Mulțime de țînțari¹. Pe boltă se urca noaptea, fără mișcare sau sunet, decît țiuitul aprig și încăpățînat al țînțărimii. DUMITRIU, N. 259. Așa-i viața cîmpenească, zise moș Luca, ciosmălindu-se și învîrtindu-se, ca pe jăratic, de răul țînțărimii. CREANGĂ, A. 125.