țârâiac sm [At: BĂCESCU, PĂS. 169 / V: țurui~ / Pl: ~ieci / E: țârâi¹ + -ac] (Reg) 1 Pasăre călătoare, insectivoră, de mărimea unei vrăbii, de culoare brună pe spate și albă-brună pe pântece, care scoate un țârâit¹ prelung, repetat și care trăiește în stufărișul din jurul lacurilor și al mlaștinilor (Acrocephalus scirpaceus). 2 (Îf țuruiac) Fluierătoare din coajă de salcie. 3 Pantă puțin adâncă într-o apă curgătoare.