țârcâială sf [At: LEXIC REG. II, 55 / V: ~căi~ / Pl: ~ieli / E: țârcâi + -eală] (Reg) 1 Mulgerea animalelor domestice, făcând să țâșnească câte puțin lapte din uger. 2 (D. oameni) Expectorație însoțită de un sunet caracteristic. 3 (Fig) Afacere ocazională și de mică însemnătate. 4 Urinare puțin câte puțin. 5 Stropire cu apă. 6 Picătură dintr-un lichid Si: strop, (reg) țârc (2). 7 Țâșnire a sângelui dintr-o rană Si: țârcăitură (7).