țâgâli vt [At: ALR SN I h 230/228 / V: ~găli, țigăli / Pzi: ~lesc / E: ns cf ciuguli, piguli, țic³] 1 (Reg; d. păsări) A lua de ici și de colo cu ciocul Si: a ciuguli (1). 2 (Reg; d. oameni) A mânca luând numai câte puțin Si: a ciuguli (3). 3 (Reg) A rupe, a tăia o bucată din ceva Si: a ciopârți (2). 4 (Buc; c. i. un lemn) A preface în surcele. 5 (Buc; c. i. un lemn) A ciopli rău Si: a ciopârți (3).