țuțuleu sn [At: CHEST. IV, 91/106 / V: (Trs) țurț~ / Pl: ~eie, ~eauă / E: țuțui¹ + -uleu] 1 (Trs) Țuțudan¹ (2). 2 (Trs) Deal mai înalt, ascuțit. 3 (Trs) Vârf de munte sau de deal ascuțit. 4 (Trs) Dâmb de forma unei căciuli. 5 (Trs) Grămadă de pietre. 6 (Reg) Vârf de bubă.