țuleap sm [At: CONV. LIT. XX, 1 020 / V: țâl~, ~lap, ~lep, țuiap (Pl și: țuiapi), țâiap (Pl: țâiepi), su~ / Pl: ~epi / E: mg dal culáp] 1 (Trs; Ban) Țăruș (1). 2-5 (Trs) Țăruș (6,10-11,15). 6 (Reg; îf țuiap) Bârnă care se pune deasupra ușorilor ușii sau ai ferestrei. 7 (Reg) Tulpină retezată, rămasă cu rădăcina în pământ după cosit.