țuiac [At: KLEIN, D. 443 / V: ~ag, ții~, țâi~ sn, țuțui~, țăvac, țânac sm / Pl: ~ieci sm, ~iece sn / E: mg dal cüvek] 1 sm (Reg) Par¹ scurt. 2 sm (Trs) Fiecare dintre stâlpii de susținere de la cele patru colțuri ale caselor țărănești. 3 sm (Trs) Par¹ ascuțit care se pune în vârful caselor țărănești. 4 sm Fiecare dintre bucățile mici de leaț, ascuțite la un capăt, care se fixează la streașină pentru a susține paiele de pe acoperiș. 5 sn (Mol) Par¹ cu vârful ascuțit, de fier, întrebuințat la încetinirea coborârii plutelor, la acostarea sau la priponirea lor de mal. 6 sm (Reg) Fiecare dintre cele două lemne pe care se sprijină perna morii. 7 sm (Reg) Unealtă cu care se găurește fierul.