țițivară [At: SIMIONESCU, F. R. 141 / V: ~ar sm, țâță-v~, țâțâ-v~, ~inv~ i, țâțâmv~ sf, țințiv~^[1] i, sf, țințivar, țințav~ (S și: ținț-a-v~) i, țânțivar, țânțâvar, țânțăvar sm / S și: țiți-v~ / Pl: ? / E: fo] (Trs) 1 i (De obicei repetat) Cuvânt care redă strigătul pițigoiului. 2 sf (Orn) Pițigoi (Parus maior). 3 sf (Orn) Cinteză (Fringilla coelebs). 4 sf (Orn) Nume dat unei specii de privighetoare.