țivloaie [At: CARAGIALE, O. VII, 300 / V: ~vo~, țifo~ sf, țivloi (Pl: ~), țilvoi (Pl: țilvoaie) sn, țuv~, țufl~ sf / Pl: țivloi / E: țivli + -oaie] 1 sf (Mun) Țivlică (1). 2 sf (Mun; îf țuvloaie) Fluier mic ciobănesc. 3 sf (Mun; îaf) Un fel de fluier folosit pentru atragerea vânatului. 4 sf (Reg; îf țivoaie) Țipă¹ (3). 5 sn (Mol; îf țivloi) Fluierătoare din metal. 6 sf (Reg; îf țifoaie) Țeavă care se introduce sub pielea unei oi tăiate și în care suflă măcelarul ca să o umfle pentru a jupui oaia mai ușor. 7 sf (Mun) Parte tubulară din tulpina unei plante sau din pana unei păsări. 8 sn (Olt; îf țivloi) Coadă mai groasă de ceapă, în care suflă copiii ca să o umfle, după ce au înmuiat-o dând-o prin foc. 9 sn (Reg; pan; îaf) Țurloi (10). 10 sn (Reg; îf țivloi, țilvoi) Beregată la păsări.