ȚIVLIC interj. (Popular) Onomatopee care redă zgomotul produs de un zăvor sau de o clanță trasă brusc și cu putere. Am venit asară la voi Și am prins pe moșu de buric Și a făcut țivlic (Clampa ușii). ȘEZ. VII 81. – Variantă: țuvlic (SBIERA, P. 319, GOROVEI, C. 386) interj.