țiuic [At: BĂCESCU, PĂS. 169 / P: ți-u~ / V: ~ică sf, țâu~ i, țâuică sf, țuic i, sm, țuică sf / Pl: ~ici / E: fo] (Trs) 1 i (Adesea pronunțat cu al doilea „i” prelungit; repetat) Cuvânt care imită sunetele caracteristice scoase de unele păsări noaptea. 2 i Cuvânt care imită sunete reflexe, strigăte, zgomote ascuțite Si: țânic, țivlic¹. 3 sm (Orn) Nume dat unei păsări răpitoare de talie mică, asemănătoare cu bufnița Si: (reg) ciovică, țuvică (Glaucidium passerinum). 4 sm (Orn; îf țiuică, țuic, țuică) Cucuvea (Athena noctua). 5 sm (Orn) Huhurez (Strix aluco).