țingălău [At: DRLU / V: ~gal~, ~galeu, ~ncă~, ~ghileu / Pl: ~lauă, ~laie sn, ~lăi sm / E: țing¹ + -ălău] (Reg) 1 sn Clopoțel făcut mai ales din bronz sau din aramă, care se atârnă la gâtul vitelor sau al oilor Si: (reg) țincar², țingăteu. 2 sn Clopoțel cu care se sună în biserică în anumite momente ale slujbei religioase. 3 sm (Orn; reg) Gușă-roșie (Erithacus rubecula rubecula).