țimiraș sm [At: (a. 1760) IORGA, S. D. XXII, 113 / V: țăm~ / Pl: ~i / E: țimir + -aș] (Înv; Mol; Mun) 1 Persoană în serviciul administrației publice, având însărcinarea să ducă ordine și mesaje sau să însoțească pe călătorii străini Si: (îrg) țimir (6). 2 Curier poștal care purta ca semn distinctiv un coif cu țimir (1).