Definiția cu ID-ul 937600:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȚIITORI s. f. pl. Loc unde stă vînătorul la pîndă; loc pe unde trece vînatul. Poiana și țiitorile erau minunate, luminișul era larg înspre partea de unde trebuia să vie vînatul. SADOVEANU, O. I 63. Iute la pîndă, la țiitori! ODOBESCU, S. III 88.