ȚIGĂNEȘTE adv. Ca țiganii, în felul țiganilor. ♦ În limba țigănească. Zmăul, cînd l-a auzit că vorbește țigănește, l-a izbit o dată de pămînt și s-a făcut bucăți. ȘEZ. I 226. ♦ (Substantivat) Limba țigănească. Începe iar să se necăjească cu ceilalți lăutari, pe țigănește. REBREANU, I. 17.