ȚIG. 1. -Țigul (D Gorj; 16 B VI 339); – (17 B II 49); – moșn. (AO X 129); – Ion (16 A III 296). 2. Țigula b. (17 B I 272). 3. Țigulea diac (Cat; 16 B V 37, 477); Țigule (17 B III 381). 4. Țigolea vecin (ib. 54); cf. Țigle (16 13 V 352) și Țigliș (Viciu 35). 5. Țigău munt., 178 (RI I 22). 6. Țigoiu, I. (VM). 7. Țigui (Ard; 17 BV276); pentru 5, 7 cf. adj. țigae (oaie). 8. Țigal, munt., 1711 (BCI III 81).