țiflic sn [At: SCL 1978, 323 / V: țiv~ (Pl: țivlice, țivlicuri), țuf~ / Pl: ? / E: țiflă¹ + -ic] (Reg) 1 Țiclău¹ (1). 2 (Îf țivlic) Băț scurt, ascuțit la un capăt, cu care se joacă copii, lovindu-l cu alte bețe Si: (reg) popic². 3 (Îaf) Colțul mai lung al basmalei, atârnând de sub cel mai scurt, când basmaua este legată neglijent. 4 (Îaf) Uvulă. 5 (Îf țuflic) Moț de păr.