țiclean sm [At: KLEIN, D. 443 / V: țigl~, ~lan, țiglan, țighil~, tichil~, țicil~, țicăl~, țâgâl~, țâgăl~, țigârl~, țiligheu, tigl~, tighil~ / Pl: ~eni / E: ns cf țic¹, țiclă², țiclău²] 1 (Reg) Pasăre insectivoră, cățărătoare, sedentară, din ordinul paseriformelor, puțin mai mare decât o vrabie, cu ciocul conic, drept și cu penajul cenușiu pe spate și alburiu pe pântece Si: (reg) bocănitoare, cățărătoare, ciocănitoare-mică, ciocârleț, oiță, scorțar; țiclău², țiclete (1), țicloi (1), țânc¹, țânțăruș¹ (2), țâțiduș, țoi¹ (2) (Sitta europaea). 2 (Orn; Trs) Pițigoi (Parus maior). 3 (Orn; Trs) Sticlete (Carduelis carduelis). 4 (Orn; reg) Ciocănitoare (Dryobates maior). 5 (Iht; Olt) Obleț (Alburnus alburnus).