ȚESĂTURĂ, țesături, s. f. 1. Produs textil obținut prin încrucișarea în unghi drept a unor fire de urzeală și de bătătură; pînză, stofă sau alt obiect țesut din fire textile. Acel covor scump era țesătură de Buhara. SADOVEANU, N. P. 272. ◊ Fig. Birja se topi în țesătura friguroasă a ploii. DUMITRIU, B. F. 91. Țesăturile ramurilor parcă joacă în umbra care tot mai mult le cucerește. SADOVEANU, O. VII 332. Ca niște paianjini începură a depăna în goană prin țesătura de pînze și frînghii. BART, S. M. 51. Timpul care vecinic clădirile le sapă... Întinde pe creneluri, pe ziduri și pe porți, Din mușchiul de paragini, o fină țesătură. MACEDONSKI, O. I 24. 2. Fel, mod în care e țesută o pînză, o stofă etc. Pînză cu țesătura groasă. ♦ (Învechit) Meseria, meșteșugul țesutului; țesătorie. 3. Fig. Fel de compoziție, structură, urzeală. Toată scena e tot așa de naturală și tot așa de adevărată, ca țesătură sufletească. GHEREA, ST. CR. II 160. Pedantismul este de a lega limba noastră de modul declinațiilor unei limbe străine de noi prin țesătura și regulele ei. RUSSO, O. 68. ♦ Înlănțuire, complex. Copilăria mea... e o țesătură de amintiri dureroase. VORNIC, P. 12.