țepur, ~ă a [At: MON. OF (1907), nr. 205, 7599 / V: ~por, ~e / S și: țăp~ / Pl: ~i, ~e / E: țeapă] 1 (Reg; d. coarne, urechi, fire de păr etc.) Îndreptat în sus și ascuțit. 2 (Pex; d. animale) Care are coarnele îndreptate în sus și ascuțite. 3 (Îe) A-și face urechile țăpuri Se spune despre caii care-și ciulesc urechile. 4 (D. mamele) Țeapăn, tare, dând impresia că înțeapă. 5 (Fig; d. privire) Ațintit asupra cuiva sau a ceva. 6 (Olt; fig; d. ardei) Cu gust înțepător Si: pișcător, iute. 7 (Mun; fig; d. oameni) Robust. 8 (Mun; Olt) Țanțoș (3). corectat(ă)