țepoc [At: GLOSAR REG. / V: ~oacă sf / Pl: ~oci sm, ~oace sn / E: țeapă + -oc] 1 sm (Buc) Băț ascuțit la un capăt, care se întrebuințează la facerea gardurilor Si: (reg) țepuc (1). 2 sm (Buc) Leaț la gard. 3 sm (Buc) Fiecare dintre cei doi drugi lungi de la scară în care sunt fixați fusceii. 4 sm (Buc) Fuscel la scară. 5 sm (Trs) Țeapă (27). 6 sn (Buc) Țeapă (18) la cereale.