țepenire sf [At: ANTROP. 172/17 / Pl: ~ri / E: țepeni] (Înv) 1 (D. ființe; pex d. corpul lor sau părți ale corpului lor) Anchilozare fară posibilitatea mișcării, îndoirii etc. (din cauza frigului, a unei boli etc.) Si: înțepenire. 2 Încremenire (de mirare, de frică etc.). 3 Fixare (1). 4 (Reg; d. substanțe grase) Sleire. 5 (D. sânge) Coagulare. 6 Întărire prin uscare. 7 Îmbunătățire a rezistenței. 8 Îmbunătățire a procesului de conservare.