țechiră sf [At: (a. 1779) FURNICĂ, I. C. 92 / V: ~cheră (A și: țecheră), ~chere, țichi~, țichire, țicheră, țicără, țeichere, țecăr, țegăr sn, țachi~ sf / Pl: ~re, ~ri / E: săs Zecker (ger Zöger)] (Reg) 1 Coșniță folosită la târguieli, la transportul alimentelor etc. 2 (Îs) Copil din țichire Bastard. corectat(ă)