țanțoș, ~ă [At: KLEIN, D. 442 / V: (reg) ~țuș / Pl: ~i, ~e / E: nct] 1-2 a, av Impunător prin aspect, prin ținută etc. Si: fălos¹ (3), mândru, (îvp) măreț, (reg) ostru¹, țancoș, țunțurliu. 3-4 a, av (Care este) plin de sine, cu purtare sfidătoare Si: fudul, încrezut, îngâmfat, semeț, trufaș, țonțoroi. 5 a Care exprimă mândrie, semeție Si: arogant (2).