ȚAMBLAC n. grec, epitetul unui nobil bizantin: Alexie ∏αλαιολόγου τοῦ ’Eξαμπλάϰωνος (Cronica G. Phrantzes 191, 9) < gr. ἐξ și ἀμπλαϰία „greșeală, rătăcire”.; sau ἀμπλάϰιον „banderolă, cerc”, frontar de cal la frîu. 1. – Grigorie, mitropolitul Sucevei 1436; – Ioan, unchiul și solul lui Ștefan cel Mare (Ștef) nepot lui Kyprianos Țamblak, arhiep. de Kiev † 1406 (Südost Forsch. vol. XIX 1960); 2. – frate cu Stan comis, foști, „vecini” amîndoi, 1634 (AO XIV 352).