șuchea¹ vtr [At: L. ROM. 1960, nr. 5, 36 / Pzi: ~chez / E: drr șucheat] (Reg) 1-2 A (se) zăpăci.

șuchea² vt [At: UDRESCU, GL. / V: (reg) șuchi / Pzi: ~chez / E: ns cf șuti¹] (Mun) A șterpeli (2).

șuchi² v vz șuchea²

șuchi¹ sn [At: DLR / V: (reg) șuichi / Pl: ~uri / E: ns cf șucată] (Mun) Bucată mare (de pâine, de mămăligă etc.) Si: (reg) șuchiuman.

șuchi³, șuche a [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~ / E: ns cf șucheat, mg süket] (Mol; d. oameni) 1-4 Șucheat (1-4).

șuchĭ, -che adj., pl. tot așa (ung. süke, zăpăcit, cam surd). Est. Șuchet: om șuchĭ, femeĭe șuche.

șuchi (-che), adj. – Năucit, buimăcit, flușturatic. – Var. șuchet, șuchiat. Origine îndoielnică, cf. deșuchiat. După Pușcariu, Dacor., I, 243-4 și Scriban, din mag. süke(t) „surd”. – Der. șuchiană, s. f. (deșucheată, zănatică); șucheți, vb. refl. (a se zăpăci, a se deregla); șuchețenie, s. f. (nesăbuire, nesocotință, șmecherie). Cuvinte folosite în Mold.

ȘUCHEA vb. v. fura, lua, sustrage.

șuchea vb. v. FURA. LUA. SUSTRAGE.

șuchea¹, șuchez, vb. I (reg.; despre persoane) a zăpăci, a năuci.

șuchi², șuche, adj. (reg.; despre oameni) deșucheat.