ȘTIRB adj. 1. Știrbu; -l ard., 1630 (Paș). 2. Știrban (16B I 102); – D.(AO VIII 296). 3. + Șerban: Șterban, mold. (RI X254); Știrban buc., act. 4. Știrbea (Ard II 174). 5. Șterbeai Radul (Sd XI 101); Știrbei s. olt.; Știrbei, Cernica, boier olt. strămoș al fam. cu acest nume. Știrbeț (16 A1195); – Laslo, 1465 (Ț-Rom 263); Știrbăți s. (Sd XVI).