Definiția cu ID-ul 717268:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
șteobîlc (eo dift.) interj. (imit. ca și bîldîbîc și rudă cu rus. búlĭkatĭ, a gîlgîi). Est. Arată zgomotu unuĭa care sare de odată și se cufundă: broscoĭu șteobîlc în șteoaluă. – În Olt cĭobîlc. V. șovîlc.