Definiția cu ID-ul 38486:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTANȚĂ, ștanțe, s. f. 1. Unealtă-dispozitiv formată dintr-un poanson și o placă tăietoare, folosită pentru prelucrarea, prin deformare plastică și prin tăiere, a pieselor din tablă, mase plastice etc. 2. Unealtă folosită la gravarea prin presiune a unui model, a unei mărci, a unei cifre etc. pe suprafața unei piese. [Var.: stanță s. f.] – Din germ. Stanze.