șópot n., pl. e (var. din șipot; rus. šepot, šópot, sîrb. šapat, bg. šepot, șoaptă. V. șopotesc, șoptesc). Șoaptă multă, șopotire: destul cu șopotu și adormițĭ odată, măĭ copiĭ! Murmur, vîjîit, foșnet: șopotu vîntuluĭ pin pămătufurile stufuluĭ (Sadov. VR. 1911, 3, 335). Murmur, cĭuruire de ape: șopotu pîrăuluĭ.