șodolan sn [At: CORESI, EV. 183 / Pl: ~e / E: șold¹ cf șodălău] 1 (Mun) Șold¹ la animale. 2 (Reg) Femur (la animale). 3 (Reg; pex) Os (mare). 4 (Trs; îla) Ca ~ul Rezistent.

șodolan n. gaibarac: niște șodolane de picioare POP. [Origină necunoscută].

șodolán, V. bodolan.

bodolan sn [At: VICIU, GL. / V: ho- / Pl: ~i / E: rs ходули „catalige”] (Reg; lpl) Ciolan.

bodolan s.n. (reg.) Os mare, ciolan. • pl. -e. /etimol. nec.

bodolán, hodolán și budulán (vest) n., pl. e (cp. cu rus. hodúli, picĭoroange, și bg. hodilo, talpă). Fam. Os mare și lung, maĭ ales al picĭoruluĭ. A-țĭ face de bodolane, a-țĭ face de cap, a te purta așa încît să-țĭ atragi o pedeapsă: lupu-șĭ face de bodolane. – În Olt. șod-. (N. Pl. Ceaur, 18). V. cocale.

ȘODOLAN s. v. femur, șold.

șodolan s. v. FEMUR. ȘOLD.

șodolan, șodolane, s.n. (reg.) 1. șold la animale. 2. femur la animale. 3. bucată mare de carne (cu os). 4. (în expr.) ca șodolanul = solid, rezistent.