*șiboléth n. Cuv. ebraic care înseamnă „spic” (Biblia, Jud. XIII), cu care Jidaniĭ din tribu luĭ Galaad, învingîndu-ĭ pe ceĭ din tribu luĭ Efraim (care nu eraŭ deprinșĭ să pronunțe sunetu ș), îĭ puneaŭ să pronunțe șiboleth. Dacă pronunțaŭ siboleth, îĭ recunoșteaŭ că-s dușmanĭ și-ĭ omoraŭ.