ȘERIF¹, șerifi, s. m. Prinț arab socotit descendent al lui Mohamed. – Din tc. șerif, fr. chérif.

ȘERIF², șerifi, s. m. 1. (În Anglia) Magistrat însărcinat cu aplicarea legii într-un comitat. 2. (În SUA) Ofițer de administrație ales, însărcinat cu menținerea ordinii într-un district, într-o localitate. – Din engl. sheriff, fr. shériff.

șerif² sm [At: PROT.-POP, N. D. / Pl: ~i / E: eg sheriff fr shériff] Funcționar administrativ din Anglia sau din Statele Unite ale Americii însărcinat cu menținerea ordinii și cu executarea legilor într-un comitat sau într-un district.

șerif¹ sm [At: VĂCĂRESCU, IST. 260 / Pl: ~i / E: tc șerif, fr chérif] 1-2 Șeic¹ (1-2).

ȘERIF¹, șerifi, s. m. Prinț arab socotit urmaș al lui Mahomed. – Din tc. șerif, fr. chérif.

ȘERIF², șerifi, s. m. Funcționar administrativ din Anglia sau din Statele Unite ale Americii, însărcinat cu menținerea ordinii într-un district sau comitat, având în anumite cazuri și puteri judecătorești. – Din engl. sheriff.

ȘERIF², șerifi, s. m. (În Anglia și în Statele Unite) Funcționar administrativ însărcinat cu executarea legilor și cu menținerea ordinei în comitate și districte, avînd în anumite cazuri și puteri judecătorești.

ȘERIF¹, șerifi, s. m. (În țările arabe) Prinț, nobil (socotit descendent al lui Mahomed). Văzui mulțime de șerifi din neamul lui Moamet. GORJAN, H. IV 157.

ȘERIF¹ s.m. Prinț arab sau maur, socotit descendent al lui Mahomed. [< fr. chérif, cf. ar. șarif – nobil].

ȘERIF² s.m. 1. (În Anglia și S.U.A.) Funcționar administrativ învestit cu menținerea ordinii, perceperea impozitelor etc. 2. (În Scoția) Judecătorul cel mai înalt în grad într-un district sau într-un comitat. [Acc. și șerif. / < engl. sheriff, cf. fr. shérif].

ȘERIF s. m. 1. funcționar administrativ în Anglia și SUA învestit cu menținerea ordinii, perceperea impozitelor etc. 2. (în Scoția) judecătorul cel mai înalt în grad într-un district sau comitat. (< engl. sheriff, fr. shériff)

ȘERIF² ~i m. (la musulmani; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Nobil considerat ca fiind descendent al lui Mahomed; prinț arab. /<turc. șerif, fr. chérif

ȘERIF¹ ~i m. Funcționar cu atribuții administrative, polițienești și, parțial, judecătorești în unele țări. /<engl. sheriff, fr. shériff

1) *șeríf m. (ar. šarif, turc. șerif, ilustru, sfînt). Titlu dat urmașilor luĭ Mohamet. Principe la Arabĭ și Maurĭ.

2) *șeríf m. (engl. sheriff). Guvernator (anual și fără leafă) al unuĭ comitat în Anglia.

femeie-șerif s. f. Femeie care deține funcția de șerif ◊ „K.C. este prima femeie-șerif din statul nord-american Ohio.” Sc. 5 I 77 p. 5 //din femeie + șerif//

șerif s. m., pl. șerifi

șerif s. m., pl. șerifi

șerif (prinț arab, funcționar administrativ) s. m., pl. șerifi

șerif (-fi), s. m. – Prinț arab. Fr. chérif.