ȘERB subst. 1° sens vechi „rob”. 2° „țăran. aservit”. I. Cu e: 1. Șerb (Dm); frecv., ard. (Ard); – Răspopă (Ștef); – munt. (16 B I 34); – M. (Șoimari); -ești, -eni ss.; -escul (Dm); Șerbu (Paș); – munt. 1451 (13 – 15 B 123); – (Drag 135); -ul, S., mold. (Sd V 54). 2. Șerba Paușescul 1426 (Glos); – fam (Mar; C Ștef) și s. (Dm). 3. Șerbe zis și Șarbe (17 B IV 409); Șerbea (Dm; Sur I, X; 16 B VI 40). 4. Șerbac, V., ard., act.; -a, Ion (16 A I 396); Șerbăcani t. 5. Șerbaia t. (Olt). 6. Șerbașcă b. (Sd XVI). 7. + -co -cu: Șerb/co, -cu (Dm). 8. Prob. cu sincopa lui b: Șerc/aia s., ard.; -ani s. (Sd XXI). 9. Șerbic (16 A III 161); -a (ib). 10. Serbici (Dm); – zis și Șerbescul, Andreico (Ștef); Șerbiceni s. (Dm). 11. Prob. cu afer. Erbic/eni și -eanu. 12. + -an: Șerban, ard. (11 – 13 C I 80); – sec. XIII, (Mori 6); – (Dm; Ștef; Paș), frecv. și astăzi; -a f. 13. Șerbinți (sau < Fierbinți) și Șerbăuți ss. 14. Șerbănuț (Ard). 15. Șerbăn/eci fam.; -ești, -escu, -easa ss. 16. Cu sincopă, Șerbaniu, ard. 1758 (Paș). 17. Șerbancea, G. act. 18. Șerbănil (17 B III 356). 19. Șerbinul m-te (AO XVI 252). 20. Șerb/oiu (Hur); – ard., 1633 (Paș); -oaia, -oeni ss. 21. Șerbotă b. (Ard II 146) și t. (Petr 14). 22. Cf. cu afer. Boțea b. și Boteni s., sau numai din subst. Bot. 23. Șerbătei, Vlad scris și Șerbot/eiu (RI XII 109); -eni, -ești ss (Dm). 24. Șerbetea, ard., 1726 (Paș). 25. Șerbeneți s (Cat mold II). II. Cu a sau ă în temă: 1. Șarb/ă f. (P Gov f° 13) b. (17 B III 54); – f. (C Ștef; 17 B 12; RI X 136) și s. 2. Șărbu (Dm; C Ștef); 1-; Șărbulea, Stan., munt. 1742 (RI VII 177). 3. *Șărbuliță, cu afer. Bulițescu (Cep 38). 4. Șărb/e b. (RA V 118); -ești (Dm). 5. Șarban, vlah din Serbia; Șărban (Dm; Ștef (suret); P Bor 7); -a f. (Ac Bz 36; RI XVIII 155); prob. în unele cazuri prin afereză să fi dat: Banu și Bana < Șerban, -a. 6. Șărbănilă (17 B I 440, II 71). 7. Șărbănuț (Ard II 172); Șărbănești s. (Tec I) > Bănești. 8. Șărbic (C Ștef); -eni, s. (Dm), Șarbica b. (Dm). 9. Șărbiciu, Iurie (16 A IV 200). 10. Șărboiești s. (BCI IV 186).