ȘCHIAU pl. Șchei, etnic vechi < etn. lat. Sclavus „slav”, pentru vechii slavi, aplicat apoi, pînă la 1400, și bulgarilor. I. Cu ș: 1. Șchiau (Ard); -l munt., 1505 (Glos) și t. (16 B I 31). 2. Șchiao, Radu rumîn (Aș Br 81). 3. Șcheaua fam. (Bz). 4. Șcheauca f. (Băl II; 16 A III 31; Isp II¹); – Movilă, f., mold. (Sd V 579). 5. + -otă: Șchiaotă t. (16 B IV 330). 6. Șcheul (17 B IV 132). 7. Șchiulești s. 8. Prob. + t. Ostra, numit în. același doc., Șcheiostra = Șcheostre s. (16 B I 80). II. Cu s: 1. Schiaul (16 B VI 185). 2. Schiauc fam. (Nif); -u act. 3. Scheiu, fam.; -l s.; pl. Scheii Brașovului, cartier; Valea Scheilor t. 4. Scheul, VI., mold., act.; -ești s. (17 B II 11); -eții s. (16 A IV 217). 5. Prob. Schiula b., mold., 1600 (Sur II). 6. Scheaua s. 7. Scheia s. 8. Schianca f. (P Bor 38) și contras, Schinca f., dobr. (RI XI. 205) sau < subst. schin = spin.