ÎNȚELENIRE, înțeleniri, s. f. Acțiunea de a (se) înțeleni și rezultatul ei. 1. Întărire, învîrtoșare, bătătorire a pămîntului (din cauza necultivării, a secetei sau a frigului). 2. Fig. Încremenire, înțepenire. Cît mergea, se-aprindea de jale și de dor, încît căzu într-o... înțelenire foarte grozavă. GORJAN, H. II 230.