ÎNȘELAT, -Ă, înșelați, -te, adj. (Despre cai) Cu șaua pusă; înșeuat. Își duceau caii înșelați de căpăstru, înaintînd cu băgare de seamă și fără zgomot. SLAVICI, O. I 167. Scotea murgul țesălat, Țesălat și înșelat, Numai bun de încălecat. ANT. LIT. POP. I 264. Vinde iapa înșelată Și ia-mi pilotă-mbrăcată! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 421.