ÎNZĂPEZIT, -Ă, înzăpeziți, -te, adj. (Despre drumuri sau locuri) Acoperit cu zăpadă, devenit impracticabil din cauza zăpezii. Soarele bătea orbitor în coastele înzăpezite dinspre Brebu. DUMITRIU, N. 200. Înzepezite-s drumurile toate. BENIUC, V. 69. ♦ (Despre vehicule, p. ext. despre călători) Blocat în zăpadă; întroienit.