ÎNVIORAT, -Ă, înviorați, -te, adj. Devenit vioi, însuflețit, înveselit, îmbărbătat. Așa? făcu Iuga mai înviorat. REBREANU, R. I 19. Cînd i-am vorbit, privirea ei Zîmbea înviorată. COȘBUC, P. II 267. Bun lucru ar fi, întîmpină el, înviorat. SLAVICI, O. I 353. – Pronunțat: -vi-o-.