Definiția cu ID-ul 922587:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNVIORARE, înviorări, s. f. Acțiunea de a (se) înviora și rezultatul ei; dezmorțire, însuflețire. Exerciții de înviorare. ▭ Pe fața femeii trecu o undă de înviorare, ca și cînd glasul lui i-ar fi alinat suferința. REBREANU, R. II 65. – Pronunțat: -vi-o-.