ÎNTOVĂRĂȘIT, -Ă, întovărășiți, -te, adj. (În țările care construiesc socialismul; despre țărani muncitori) Intrat într-o întovărășire agricolă, membru al unei întovărășiri. (Substantivat) Realizarea planului lucrărilor agricole de toamnă constituie o datorie patriotică a țărănimii, a tuturor colectiviștilor și întovărășiților, a tuturor muncitorilor și tehnicienilor din S.M.T.-uri. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2767. Araseră și semănaseră tarlaua întovărășiților cu grîu de toamnă. MIHALE, O. 9.