ÎNTOCMAI adv. 1. Exact, la fel, chiar. Cu cît vedea că se împlinește întocmai cele scrise în cartea ce citise, cu atît fata împăratidui se întrista. ISPIRESCU, L. 52. ◊ (În comparații) Soarele aproape de deal se uită de-a lungul cîmpiei, Mare cît roata de car și-ntocmai ca stogul cînd arde. COȘBUC, P. II 62. Pun rămășag că are să-mi aducă sălăți întocmai ca aceste. CREANGĂ, P. 211. Îndată am gătit caiete, condeie... întocmai ca bravul soldat care își perie uniforma. NEGRUZZI, S. I 7. 2. (Servind ca particulă afirmativă) Da, desigur, firește. – Variantă: (învechit și popular) întocma (CONACHI, P. 276) adv.