ÎNRĂUTĂȚIRE, înrăutățiri, s. f. Faptul de a (se) înrăutăți; agravare, înrăire. Înrăutățirea situației în țările capitaliste. ♦ (Concretizat, rar) Faptă rea, răutate, ticăloșie. În zadar îmblau streji de arnăuți și de simeni; nu puteau stîrpi aceste înrăutățiri, nici descoperi bandele vagabonzilor. NEGRUZZI, S. I 16. – Pronunțat: -ră-u-.