ÎNMĂNUNCHEA, înmănunchez, vb. I. 1. Tranz. A strînge, a lega în mănunchi, în snopi. (Fig.) Albumul de-anotimpuri s-a-ndepărtat în umbră Și toamnele bogate le-nmănunchem, stăpîni. DRAGOMIR, P. 60. 2. Refl. Fig. A se aduna la un loc, a se reuni. În jurul lui se înmănunchease un popor de voinici, și fulgerul paloșului său sclipise în patru părți de zare. SADOVEANU, O. I 93.