Definiția cu ID-ul 678597:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înmulțíre f. Acțiunea de a saŭ de a se înmulți. Aritm. Operațiunea care înmulțește saŭ care din doŭă numere numite înmulțit și înmulțitor formează alt număr numit produs, care e format cu înmulțitu cum e format înmulțitoru cu unitatea. Tabla înmulțiriĭ saŭ a luĭ Pitagora (atribuită acestuĭ matematic Grec), o tablă pătrată[1] care arată produsele a doŭă numere înmulțite. | 1 2 3 4 5 6 7 8 9 | 2 4 6 8 10 12 14 16 18 | 3 6 9 12 15 18 21 24 27 | 4 8 12 16 20 24 28 32 36 | 5 10 15 20 25 30 35 40 45 | 6 12 18 24 30 36 42 48 54 | 7 14 21 28 35 42 49 56 63 | 8 16 24 32 40 48 56 64 72 | 9 18 27 36 45 54 63 72 81 | corectat(ă)

  1. Sintaxa dexonline nu admite tabele și nici vreun alt fel de informație formatată orizontal sau vertical. De aceea rândurile tabelei (în original „tablă pătrată”) sunt scrise aici în continuare, separate de semnul „|” (bară verticală). În tabelă este și o greșeală, ultima valoare fiind scrisă 80 în loc de 81. — LauraGellner