ÎNMIIT, -Ă, înmiiți, -te, adj. De o mie de ori mai mare; p. ext. foarte mare, foarte mult. Din el [din cărbune] îmi scot lumina s-o dau și altora și se întoarce spre noi înmiită. DAVIDOGLU, M. 61. Prin sala cu păreții de oglinzi, Vezi înmiită silueta-ți fină. D. BOTEZ, P. O. 99. ◊ (Adverbial) Ipate se îmbogățise însutit și înmiit. CREANGĂ, P. 153. Să ne-o închipuim... înmiit de mare. EMINESCU, N. 31.