ÎNHĂMAT², -Ă, înhămați, -te, adj. (Despre cai sau alte animale de tracțiune) Cu hamurile puse, prins la căruță. Gata sînteți? Haidem! că eu vă aștept cu caii înhămați. CREANGĂ, A. 122. ♦ (Rar, despre vehicule) La care s-au înhămat ori s-au prins caii; tras de cai. Era careta mitropolitului, pe care o cunoștea, înhămată cu patru cai. CAMIL PETRESCU, O. II 695. Un frumos landău (= landou) de Viena venea înhămat de patru telegari. NEGRUZZI, S. I 37. ◊ Fig. Dar noaptea vine-n caru-i de stele înhămat. MACEDONSKI, O. I 243.