ÎNGENUNCHERE, îngenuncheri, s. f. I. Acțiunea de a îngenunchea și rezultatul ei. 1. Cădere în genunchi, așezare în genunchi. Păreau niște statui de oameni, ciopliți în chipul îngenuncherii. VISSARION, B. 188. 2. Fig. Aservire, supunere; umilire, înjosire. Sprijinirea «planificării» în genul «planului Marshall»... înseamnă îngenuncherea în fața capitalului monopolist. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 184, 2/2. II. Schimbare de direcție, relativ bruscă, a unei găuri de sondă datorită schimbării condițiilor de săpare.